A fost odată ca niciodată un împărat și-o împărăteasă care, deși aveau o împărăție bogată și o viață liniștită, nu aveau copii. Timp de ani de zile s-au rugat la stele, au vizitat sfinți și mănăstiri, dar fără niciun rod. Într-o noapte senină, o bătrână cu chip blajin a bătut la poarta palatului și le-a spus:
— Veți avea un fiu, dar să nu vă temeți de cum va arăta. Adevărata lui față e ascunsă sub o vrajă grea. Și așa a fost. La scurt timp, împărăteasa a dat naștere unui copil… dar nu unui băiat obișnuit, ci unui porc mic și roz, cu ochi umezi și blânzi. Deși șocați, părinții l-au iubit din prima clipă, căci inima lui era caldă, iar sufletul curat. L-au numit Porceluș, dar l-au crescut cu învățătură aleasă, maniere de prinț și haine de mătase, chiar dacă toți îl priveau cu milă sau teamă. Pe măsură ce a crescut, Porceluș s-a dovedit blând, înțelept și visător. În fiecare seară, privea cerul din turnul cel mai înalt și ofta:
— Oare va exista vreodată cineva care să mă iubească așa cum sunt? Când a ajuns la vârsta potrivită, și-a strâns curajul și le-a spus părinților:
— Mamă, tată, a venit timpul să-mi caut soție.
Nu pot rămâne singur toată viața.
Împăratul a zâmbit amar, dar a trimis soli în toate ținuturile, anunțând că prințul caută mireasă.
Când domnițele au venit și l-au văzut, au râs, au țipat, ba unele chiar au leșinat.
Niciuna n-a văzut dincolo de înfățișarea lui.
Până într-o zi, când la poartă s-a prezentat o fată simplă, cu părul roșcat împletit și ochi calzi.
Se numea Ilinca, fiica unei țărănci văduve, și venise nu pentru avere, ci pentru că visase trei nopți la rând un porc care plângea singur într-o cameră întunecată.
Când l-a întâlnit, Porceluș a tăcut.
Ea i-a vorbit calm, fără frică, și chiar l-a atins ușor pe frunte.
— Nu-mi pasă cum arăți.
Dacă sufletul tău e bun, ai tot ce-mi trebuie.
În acea seară, Porceluș a plâns în taină.
Niciodată nu se simțise atât de înțeles.
Cununia s-a făcut fără fast, în liniște, cu doar câțiva curteni curajoși de față.
În noaptea nunții, când Ilinca l-a sărutat pe frunte, o lumină caldă a umplut camera.
Porcul s-a înălțat în aer și s-a transformat într-un tânăr chipeș, cu păr castaniu și ochi ca cerul senin.
— Sunt Silvan, prințul fermecat.
O vrăjitoare m-a blestemat să fiu porc până când cineva m-ar iubi sincer și fără teamă.
Tu mi-ai rupt vraja.
A doua zi, împărăția întreagă a privit cu uimire noul cuplu.
Niciun om nu mai văzuse o dragoste atât de curată.
Silvan și Ilinca au fost încoronați, iar poporul i-a iubit din prima zi.
Au condus cu dreptate, au avut copii și nepoți, iar castelul lor a devenit loc de poveste pentru generații.
Și-au trăit viața în iubire și înțelepciune, iar povestea lor s-a transmis mai departe cu vorbele:
„Nu trupul, ci inima arată adevărata frumusețe.”
Once upon a time, there was an emperor and an empress who, although they had a rich kingdom and a peaceful life, had no children. For years, they prayed to the stars, visited saints and monasteries, but to no avail. One clear night, a gentle-faced old woman knocked at the palace gate and said:
— You will have a son, but do not fear his appearance. His true face is hidden under a heavy spell. And so it was. Shortly after, the empress gave birth not to a regular boy, but to a small pink pig, with moist and gentle eyes. Although shocked, the parents loved him from the first moment, for his heart was warm, and his soul was pure. They named him Porceluș, and raised him with noble teachings, princely manners, and silk clothes, even though everyone looked at him with pity or fear. As he grew, Porceluș proved to be gentle, wise, and dreamy. Every evening, he would gaze at the sky from the highest tower and sigh:
— Will there ever be someone who will love me as I am? When he came of age, he gathered his courage and told his parents:
— Mother, father, it’s time I look for a wife. I cannot remain alone all my life.
The emperor smiled bitterly but sent messengers throughout the lands, announcing that the prince was seeking a bride.
When the princesses came and saw him, they laughed, screamed, and some even fainted.
None could see beyond his appearance.
Until one day, a simple girl with braided red hair and warm eyes came to the gate.
Her name was Ilinca, the daughter of a widowed peasant woman, and she had come not for wealth, but because she had dreamt three nights in a row of a pig crying alone in a dark room.
When she met him, Porceluș fell silent.
She spoke to him calmly, without fear, and even gently touched his forehead.
— I don’t care what you look like.
If your soul is good, you have everything I need.
That evening, Porceluș cried in secret.
Never had he felt so understood.
The wedding was held quietly, with just a few brave courtiers present.
On the wedding night, when Ilinca kissed him on the forehead, a warm light filled the room.
The pig rose into the air and transformed into a handsome young man, with chestnut hair and eyes as blue as the clear sky.
— I am Silvan, the enchanted prince.
A witch cursed me to be a pig until someone would love me sincerely and without fear.
You have broken the spell.
The next day, the entire kingdom looked on in awe at the new couple.
No one had ever seen a love so pure.
Silvan and Ilinca were crowned, and the people loved them from the first day.
They ruled with justice, had children and grandchildren, and their castle became a place of legend for generations.
They lived their lives in love and wisdom, and their story was passed on with the words:
„Not the body, but the heart shows true beauty.”
