Într-o dimineață frumoasă de primăvară, Mara alerga prin iarba verde și moale a pajiștii, ținându-și iepurașul alb în brațe. Soarele strălucea vesel, iar florile sălbatice dansau în adierea vântului. Mara râdea și se bucura de frumusețea naturii când, deodată, a auzit un scâncet mic și plin de tristețe venind dinspre tufele de mure.
Curioasă, s-a apropriat încet și a dat la o parte ramurile. Acolo, ascuns între frunze, era un pui de vulpe cu blana portocalie și ochii mari și speriați. Puișorul părea rătăcit și singur.
Mara s-a uitat la iepurașul ei și i-a șoptit: „Trebuie să-l ajutăm!“. Apoi, cu grijă, a luat puiul de vulpe în brațe și i-a spus cu blândețe: „Nu-ți face griji, te voi duce acasă.“
Mara a pornit spre marginea pădurii unde știa că locuiește o familie de vulpi. Pe drum, i-a vorbit puiului cu glas cald: „Întotdeauna trebuie să ai grijă să nu te îndepărtezi prea mult. E important să rămâi aproape de familie.“
Ajunsă la liziera pădurii, a zărit mama vulpe care căuta agitată printre tufișuri. „Uite-o pe mama ta!“ i-a spus Mara puiului vesel. Când vulpea mamă a văzut-o pe Mara cu puiul în brațe, s-a apropiat cu prudență și l-a luat repede lângă ea.
Mara a zâmbit fericită și le-a făcut cu mâna: „Aveți grijă unul de altul!“
Cu inima plină de bucurie, Mara s-a întors acasă, știind că a făcut o faptă bună. A învățat cât este de important să fii generos și să ajuți atunci când cineva are nevoie.
Și astfel, Mara a petrecut o zi minunată, prietenindu-se chiar și cu puii de vulpe ai pădurii!
On a beautiful spring morning, Mara was running through the soft, green grass of the meadow, holding her white rabbit in her arms. The sun shone brightly, and the wildflowers danced in the breeze. Mara laughed and enjoyed the beauty of nature when suddenly, she heard a small and sad squeal coming from the blackberry bushes.
Curious, she approached slowly and pushed aside the branches. There, hidden among the leaves, was a fox cub with orange fur and big, frightened eyes. The little fox seemed lost and alone.
Mara looked at her rabbit and whispered, „We have to help him!” Then, carefully, she picked up the fox cub and gently said, „Don’t worry, I will take you home.”
Mara headed towards the edge of the forest where she knew a family of foxes lived. Along the way, she spoke to the cub in a warm voice: „You always need to be careful not to stray too far. It’s important to stay close to your family.”
When they reached the edge of the forest, she saw the mother fox searching anxiously among the bushes. „There’s your mom!” Mara cheerfully told the cub. When the mother fox saw Mara with her cub in her arms, she cautiously approached and quickly took him back to her side.
Mara smiled happily and waved at them: „Take care of each other!”
With a heart full of joy, Mara returned home, knowing she had done a good deed. She learned how important it is to be generous and to help when someone is in need.
And so, Mara spent a wonderful day, even making friends with the forest fox cubs!
