A fost odată o capră care avea trei iezi. Pe toți îi iubea la fel de mult, dar dintre ei, mezinul era cel mai jucăuș și neastâmpărat. Capra era grijulie și le vorbea cu blândețe, dar și cu fermitate când era nevoie. Într-o zi, le-a spus:
— Ieduții mei dragi, trebuie să plec la pădure să aduc de mâncare. Nu deschideți ușa nimănui, decât dacă auziți glasul meu și cântecul pe care-l știți bine:
Trei iezi cucuieți,
Ușa mamei descuieți,
Că mama v-aduce-n poală
Frunze dulci și lapte-n oală.
— Am înțeles, mamă! au răspuns iezii în cor. Capra a plecat, iar iezii s-au jucat prin casă. Dar nu trecu mult și la ușă a bătut cineva. Era lupul, care auzise că iezii au rămas singuri. Cu o voce groasă și nepăsătoare, a încercat să-i păcălească:
Trei iezi cucuieți,
Ușa mamei descuieți,
Că mama v-aduce-n poală
Frunze dulci și lapte-n oală. Dar glasul lui era aspru și i-a speriat.
— Nu ești mama! au strigat iezii. Tu ești lupul!
Lupul, furios, s-a dus la fierar și i-a cerut să-i subțieze glasul.
Fierarul, speriat de colții lupului, i-a dat o poțiune care i-a schimbat vocea.
Apoi lupul s-a întors și a cântat din nou, de data aceasta cu o voce blândă:
Trei iezi cucuieți,
Ușa mamei descuieți,
Că mama v-aduce-n poală
Frunze dulci și lapte-n oală.
Iedul cel mare și iedul mijlociu au dat să deschidă.
Mezinul, însă, a spus:
— Parcă e mama… dar mi-e teamă.
Frații nu l-au ascultat și au deschis ușa.
Lupul a intrat și s-a năpustit asupra lor.
I-a prins pe cei doi frați mai mari și i-a înghițit pe loc.
Iedul cel mic s-a ascuns repede sub cuptor și lupul nu l-a găsit.
Sătul, lupul s-a întins în patul caprei și a adormit.
După un timp, capra s-a întors acasă.
A găsit ușa larg deschisă, iar în casă – tăcere și dezordine.
A strigat:
— Ieduții mei, unde sunteți?
Iedul cel mic a ieșit tremurând din ascunzătoare și s-a aruncat în brațele mamei sale:
— Mamă, lupul a venit și i-a mâncat pe frații mei!
Capra a plâns, apoi și-a șters lacrimile și a spus:
— Vom face dreptate.
A aflat de la fierar ce s-a întâmplat, apoi a pus la cale un plan.
A săpat o groapă adâncă în fața casei, a acoperit-o cu frunze și deasupra a așezat o masă bogată cu mâncare.
Apoi s-a așezat și a așteptat.
Lupul, pofticios, s-a întors:
— Bună ziua, vecină capră!
Ce bine miroase!
— Intră, domnule lup, și ia loc la masă, l-a invitat capra cu o voce calmă.
Lupul s-a apropiat, dar când a călcat pe marginea mesei, a căzut în groapă.
Capra a tras capacul de fier și l-a închis acolo pentru totdeauna.
— Așa pățesc cei care fac rău și păcălesc copiii nevinovați!
a spus ea.
Capra și iedul cel mic au plâns pentru frații pierduți, dar au rămas împreună, mai înțelepți și mai atenți.
De atunci, iedul cel mic nu a mai deschis niciodată ușa fără să se asigure că este cu adevărat mama lui.
Și-au trăit liniștiți, iar povestea lor a devenit o lecție pentru toți cei care cred prea ușor în glasuri mincinoase.
Once upon a time, there was a goat who had three kids. She loved them all equally, but among them, the youngest was the most playful and restless. The goat was caring and spoke to them gently, but also firmly when necessary. One day, she told them:
„My dear little kids, I must go to the forest to gather food. Do not open the door to anyone, unless you hear my voice and the song you know well:
Three playful kids,
Open mother’s door quick,
For mom brings in her lap
Sweet leaves and milk in a pot.
„We understand, Mother!” the kids replied in chorus. The goat left, and the kids played around the house. But it wasn’t long before someone knocked on the door. It was the wolf, who had heard that the kids were alone. With a harsh and careless voice, he tried to deceive them:
Three playful kids,
Open mother’s door quick,
For mom brings in her lap
Sweet leaves and milk in a pot.
But his voice was harsh and frightened them. „You are not our mother!
You are the wolf!” shouted the kids.
Angry, the wolf went to the blacksmith and asked him to soften his voice.
The blacksmith, scared by the wolf’s fangs, gave him a potion that changed his voice.
Then the wolf returned and sang again, this time with a gentle voice:
Three playful kids,
Open mother’s door quick,
For mom brings in her lap
Sweet leaves and milk in a pot.
The eldest kid and the middle kid were about to open the door.
The youngest, however, said:
„It sounds like Mother… but I am afraid.”
His brothers did not listen to him and opened the door.
The wolf entered and pounced on them.
He caught the two older brothers and swallowed them right away.
The youngest kid quickly hid under the oven, and the wolf did not find him.
Full, the wolf lay down in the goat’s bed and fell asleep.
After a while, the goat came back home.
She found the door wide open, and the house – silent and in disarray.
She called out:
„My little kids, where are you?”
The youngest kid came out trembling from his hiding spot and threw himself into his mother’s arms:
„Mother, the wolf came and ate my brothers!”
The goat cried, then wiped her tears and said:
„We will make things right.”
She learned from the blacksmith what had happened, then devised a plan.
She dug a deep pit in front of the house, covered it with leaves, and placed a richly laden table on top.
Then she sat and waited.
The gluttonous wolf returned:
„Good day, neighbor goat!
How delicious it smells!”
„Come in, Mr. Wolf, and take a seat at the table,” invited the goat calmly.
The wolf approached, but as he stepped on the edge of the table, he fell into the pit.
The goat pulled over the iron lid and locked him there forever.
„This is what happens to those who do evil and deceive innocent children!” she said.
The goat and the youngest kid cried for the lost brothers, but they stayed together, wiser and more cautious.
From then on, the youngest kid never again opened the door without making sure it was truly his mother.
They lived peacefully, and their story became a lesson for all those who too easily believe deceitful voices.
