Într-o pădure magică, luminată de razele blânde ale lunii, Bufnița Tiri stătea confortabil pe o ramură veche. În jurul ei se aflau multe cărți și pergamente care șopteau povești din vremuri îndepărtate. Tiri era foarte curioasă și îi plăcea să învețe lucruri noi.
Într-o zi, în timp ce răsfoia o carte despre limbajele animalelor, a auzit un zgomot ciudat. Erau veverițele din pădure care ciripeau și chicoteau vesel pe crengile de sus. Tiri s-a întrebat ce discutau ele mereu cu atâta entuziasm. „Poate există un limbaj secret al veverițelor”, și-a spus ea.
Cu hotărâre, s-a așezat pe o creangă mai aproape de veverițe și a început să le observe cu atenție. În fiecare zi, Tiri studia sunetele lor și încerca să le descifreze. Apoi, nota totul pe pergamentele ei.
După câteva zile de ascultat și notat, Tiri a adunat destule informații și se simțea pregătită să le vorbească în limba lor. Cu un mic tremur de emoție în aripi, a spus: „Salutare, prietene veverițe! Vreți să ne jucăm împreună?”
Veverițele s-au uitat surprinse la Tiri, dar apoi au început să râdă fericite. „Uau, Tiri! Poți vorbi ca noi!”, au ciripit ele bucuroase. Din acea zi, bufnița Tiri a petrecut mult timp jucându-se și povestind cu veverițele.
Astfel, Tiri a învățat că atunci când vrei să cunoști pe cineva sau ceva nou, trebuie întâi să asculți cu atenție și să ai răbdare. Și mai ales, că prietenia poate fi găsită acolo unde te aștepți cel mai puțin!
Și uite așa, Bufnița Tiri nu doar că a învățat limbajul veverițelor, dar și-a făcut prieteni pentru totdeauna. Până la urmă, cunoașterea și prietenia fac lumea un loc mai frumos!
In a magical forest, illuminated by the gentle rays of the moon, Owl Tiri sat comfortably on an old branch. Around her were many books and scrolls whispering stories from ancient times. Tiri was very curious and liked to learn new things.
One day, while flipping through a book about animal languages, she heard a strange noise. It was the squirrels in the forest chirping and giggling merrily on the upper branches. Tiri wondered what they always discussed with such enthusiasm. „Perhaps there is a secret language of the squirrels,” she thought to herself.
Determined, she perched on a branch closer to the squirrels and began to observe them carefully. Each day, Tiri studied their sounds and tried to decipher them. Then, she noted everything on her scrolls.
After several days of listening and noting, Tiri had gathered enough information and felt ready to speak their language. With a small tremor of excitement in her wings, she said, „Hello, squirrel friends! Do you want to play together?”
The squirrels looked surprised at Tiri, but then they started laughing happily. „Wow, Tiri! You can talk like us!” they chirped joyfully. From that day on, Owl Tiri spent a lot of time playing and chatting with the squirrels.
Thus, Tiri learned that when you want to get to know someone or something new, you must first listen carefully and be patient. And above all, that friendship can be found where you least expect it!
And so, Owl Tiri not only learned the language of the squirrels but also made lifelong friends. After all, knowledge and friendship make the world a more beautiful place!
